Regulamentul ESPR al UE explicat: ghid complet pentru 2026

Introducere: o nouă eră pentru reglementarea produselor în Europa

Uniunea Europeană este de mult timp un lider mondial în stabilirea standardelor de mediu pentru produse. De la etichetele de eficiență energetică ale aparatelor până la restricțiile privind substanțele periculoase, reglementarea UE a produselor a împins constant piețele spre rezultate mai durabile. Acum, UE face cel mai ambițios pas de până acum prin Regulamentul privind proiectarea ecologică pentru produse durabile, cunoscut sub denumirea de ESPR.

Publicat ca Regulamentul UE 2024/1781, ESPR a intrat în vigoare la 18 iulie 2024 și reprezintă o regândire fundamentală a modului în care produsele sunt proiectate, fabricate, vândute și eliminate pe piața unică europeană. Acesta înlocuiește vechea Directivă 2009/125/CE privind proiectarea ecologică, limitată la produsele cu impact energetic, și extinde masiv domeniul de aplicare la practic toate produsele fizice introduse pe piața UE.

ESPR pe scurt

Pentru întreprinderi, ESPR introduce o serie de obligații noi, de la pașapoartele digitale ale produselor și urmărirea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare până la interdicția de a distruge bunurile nevândute și standardele minime obligatorii de durabilitate. Acest ghid analizează fiecare aspect al regulamentului pe care întreprinderile trebuie să îl înțeleagă în 2026 și după aceea.

Ce este ESPR? Context și origini

Regulamentul privind proiectarea ecologică pentru produse durabile (ESPR) este un regulament al UE care instituie un cadru pentru stabilirea cerințelor de proiectare ecologică pentru produsele vândute în Uniunea Europeană. A fost adoptat în cadrul Pactului verde european și al Planului de acțiune privind economia circulară, care a identificat politica în domeniul produselor drept o pârghie esențială pentru atingerea obiectivelor climatice și de mediu ale UE.

Regulamentul se bazează pe succesul Directivei inițiale privind proiectarea ecologică (2009/125/CE), care a stabilit cerințe de eficiență energetică pentru produse precum iluminatul, motoarele, sistemele de încălzire și aparatele de uz casnic. Directiva a generat economii semnificative de energie în Europa, însă domeniul său de aplicare era limitat la produsele cu impact energetic, o mică parte din bunurile de pe piață.

ESPR elimină această limitare. În temeiul noului regulament, Comisia Europeană poate stabili cerințe de proiectare ecologică pentru aproape orice produs fizic introdus pe piața UE, cu excepția alimentelor, a furajelor și a medicamentelor (care au propriile cadre de reglementare). Astfel, categorii precum textilele, mobilierul, electronicele, produsele de construcție, substanțele chimice și multe altele pot intra acum sub incidența normelor obligatorii de proiectare ecologică.

Regulamentul funcționează pe două niveluri. ESPR este regulamentul-cadru: stabilește principiile generale, instrumentele și mecanismele de guvernanță. Cerințele specifice pentru fiecare categorie de produse sunt stabilite apoi prin acte delegate, pe care Comisia Europeană le elaborează printr-un proces structurat ce include evaluări de impact, consultări cu părțile interesate și contribuții ale experților.

Dispozițiile esențiale ale ESPR

ESPR conține mai multe dispoziții de referință care vor remodela piețele de produse din Europa. Înțelegerea fiecăreia este esențială pentru o planificare eficientă a conformității.

Elementul central este cerința privind pașaportul digital al produsului (DPP). Pentru fiecare categorie de produse inclusă printr-un act delegat, Comisia poate impune ca produsele să aibă un pașaport digital al produsului, o înregistrare digitală standardizată, lizibilă automat, care conține informații despre caracteristicile de durabilitate ale produsului, materiale, reparabilitate și altele. DPP trebuie să fie accesibil printr-un suport de date (de exemplu un cod QR) prezent fizic pe produs.

Cerințele de performanță reprezintă un alt pilon. Comisia poate stabili standarde minime privind durabilitatea, fiabilitatea, posibilitatea de reutilizare, de modernizare și de reparare, eficiența energetică, eficiența resurselor, conținutul reciclat și amprenta de carbon. Produsele care nu îndeplinesc aceste praguri nu pot fi introduse pe piața UE, ceea ce interzice de facto produsele cu cele mai slabe performanțe.

Cerințele de informare depășesc DPP. Regulamentul permite Comisiei să impună etichetări, marcaje și informații specifice despre produse. Acestea pot include etichete energetice (pe baza cadrului existent de etichetare energetică), declarații privind amprenta de mediu și informații despre durabilitate destinate consumatorilor.

Cerința de urmărire a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare este deosebit de importantă. Operatorii economici trebuie să urmărească și să comunice prezența acestor substanțe în produsele lor. Cerința se bazează pe regulamentele REACH și CLP existente, dar merge mai departe, impunând includerea acestor informații în DPP, astfel încât să fie accesibile pe tot ciclul de viață al produsului și deosebit de utile pentru reciclatori.

Pașaportul digital al produsului în temeiul ESPR

Articolele 9-14 din ESPR stabilesc cadrul pentru pașapoartele digitale ale produselor. Aceste dispoziții definesc ce trebuie să conțină un DPP, cum trebuie structurat, cine trebuie să îl furnizeze și cine poate accesa datele.

DPP trebuie să fie legat de un identificator unic al produsului. Regulamentul prevede că acest identificator trebuie să respecte standarde recunoscute la nivel internațional, iar GS1 Digital Link este așteptat să devină standardul principal. Fiecare produs, lot sau model (în funcție de cerințele actului delegat) trebuie să aibă propriul DPP unic.

Accesul la date este structurat pe niveluri. Anumite informații trebuie să fie accesibile gratuit oricui scanează suportul de date: de regulă informațiile de bază despre produs, caracteristicile de durabilitate și instrucțiunile de reparare și reciclare. Alte date pot fi rezervate autorităților de supraveghere a pieței, organismelor notificate sau anumitor parteneri comerciali din lanțul de aprovizionare.

Regulamentul obligă Comisia să instituie un registru al DPP, un sistem centralizat sau federat care permite identificarea și verificarea pașapoartelor digitale ale produselor. Registrul va sprijini și activitățile de supraveghere a pieței, permițând autorităților să caute și să verifice datele DPP pentru toate categoriile de produse și toți operatorii economici.

Operatorii economici trebuie să se asigure că datele DPP sunt exacte, complete și actualizate. Pașaportul trebuie să rămână accesibil pe o perioadă definită în actul delegat relevant, de regulă durata de viață preconizată a produsului plus un număr stabilit de ani suplimentari. Astfel, operatorii de la sfârșitul ciclului de viață pot accesa datele atunci când produsul ajunge la etapa de reciclare.

Pentru a înțelege întregul calendar al aplicării cerințelor DPP în sectorul dumneavoastră, întreprinderile ar trebui să urmărească planul de lucru evolutiv al Comisiei privind actele delegate.

Urmărirea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare

Una dintre dispozițiile cu cel mai mare impact ale ESPR este obligația de a urmări și de a comunica substanțele care prezintă motive de îngrijorare din produse. Aceasta depășește reglementările existente privind substanțele chimice, creând un mecanism sistematic de urmărire la nivel de produs, pe tot ciclul său de viață.

În temeiul ESPR, operatorii economici trebuie să identifice și să declare substanțele care prezintă motive de îngrijorare prezente în produsele lor. Termenul acoperă substanțele periculoase, persistente, bioacumulative sau toxice, inclusiv cele reglementate prin cadrele REACH (înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice) și CLP (clasificarea, etichetarea și ambalarea).

Aceste informații trebuie incluse în pașaportul digital al produsului, pentru a fi accesibile utilizatorilor din aval, consumatorilor și, mai ales, operatorilor de deșeuri și reciclatorilor. În prezent, reciclatorii nu au adesea nicio modalitate de a ști ce substanțe periculoase conțin produsele primite, ceea ce duce la contaminarea fluxurilor de materiale reciclate și la riscuri pentru siguranța lucrătorilor.

Pentru întreprinderi, aceasta înseamnă instituirea unor sisteme solide de urmărire a conținutului chimic în întregul lanț de aprovizionare. Trebuie să știți nu doar ce substanțe utilizați direct, ci și ce conțin componentele furnizorilor. Acest lucru necesită implicarea furnizorilor, declarații privind materialele și, eventual, testări efectuate de terți pentru verificarea conformității.

Interdicția de distrugere a bunurilor de consum nevândute

Articolul 25 din ESPR introduce interdicția de distrugere a bunurilor de consum nevândute, o dispoziție care vizează direct practica dăunătoare mediului prin care mărcile și comercianții distrug produse perfect utilizabile în loc să le vândă la reducere sau să le doneze.

Interdicția se aplică inițial textilelor și încălțămintei nevândute, cu posibilitatea extinderii la alte categorii de produse prin acte delegate. Întreprinderile mari trebuie să se conformeze primele, iar întreprinderile mijlocii beneficiază de o perioadă de tranziție. Microîntreprinderile și întreprinderile mici sunt exceptate.

Operatorii economici supuși interdicției trebuie să raporteze anual cantitatea de bunuri de consum nevândute pe care le elimină și motivele. Această cerință de transparență creează responsabilitate publică și urmărește să stimuleze o gestionare mai bună a stocurilor, prognoze mai bune ale cererii și modele de afaceri circulare, precum vânzările outlet, programele de donare și programele de returnare a produselor.

Deși interdicția se aplică în prezent unor categorii specifice, ea semnalează o schimbare mai amplă în abordarea de reglementare. Întreprinderile din toate sectoarele ar trebui să își analizeze practicile privind bunurile nevândute și să elaboreze strategii de reducere a risipei, atât pentru pregătirea în vederea reglementării, cât și pentru economiile reale generate de evitarea supraproducției.

Pe cine afectează ESPR?

ESPR afectează o gamă largă de operatori economici implicați în fabricarea, importul, distribuția și vânzarea produselor pe piața UE. Înțelegerea rolului dumneavoastră în temeiul regulamentului este primul pas spre conformitate.

Producătorii poartă obligația principală. Aceștia trebuie să se asigure că produsele lor îndeplinesc cerințele aplicabile de proiectare ecologică, să întocmească documentația tehnică, să efectueze sau să solicite evaluări ale conformității, să întocmească declarația UE de conformitate, să aplice marcajul CE și să creeze pașaportul digital al produsului.

Importatorii care introduc pe piața UE produse fabricate în afara UE trebuie să verifice dacă producătorul și-a îndeplinit obligațiile. Aceștia trebuie să se asigure că produsul are un DPP, poartă marcajul CE corect și este însoțit de documentația necesară. Importatorii sunt, practic, gardienii conformității pentru produsele fabricate în afara UE.

Distribuitorii, inclusiv comercianții cu amănuntul și piețele online, trebuie să verifice dacă produsele pe care le vând poartă marcajul CE și sunt însoțite de un pașaport digital al produsului. Piețele online au obligații suplimentare în temeiul regulamentului: să coopereze cu autoritățile de supraveghere a pieței și să elimine ofertele de produse neconforme.

Întreprinderile din Regatul Unit care exportă în UE trebuie, de asemenea, să se conformeze. După Brexit, produsele fabricate în Regatul Unit care intră pe piața unică a UE sunt tratate ca importuri, astfel încât producătorii britanici trebuie să îndeplinească aceleași cerințe ESPR ca orice alt producător din afara UE.

Actele delegate: detaliile din spatele cadrului

ESPR este un regulament-cadru: stabilește instrumentele și structura de guvernanță, dar cerințele specifice pentru produse sunt stabilite prin acte delegate. Distincția este esențială pentru întreprinderi, deoarece momentul adoptării și conținutul actelor delegate determină exact când și cum vă afectează regulamentul produsele.

Comisia Europeană elaborează actele delegate printr-un proces structurat. Mai întâi, Comisia identifică categoriile prioritare de produse pe baza impactului asupra mediului, a volumului pieței și a potențialului de îmbunătățire. Urmează o evaluare de impact și consultări cu părțile interesate. Comisia redactează actul delegat, care este examinat de Parlamentul European și de Consiliu. Dacă niciunul nu formulează obiecții, actul delegat este publicat și intră în vigoare după o perioadă de tranziție.

Fiecare act delegat specifică cerințele de proiectare ecologică pentru o anumită categorie de produse. Aceasta include cerințele de performanță aplicabile (de exemplu eficiența energetică minimă, durabilitatea, reparabilitatea), cerințele de informare (de exemplu etichetarea obligatorie, câmpurile de date DPP) și perioadele de tranziție pentru conformare.

Comisia publică un plan de lucru evolutiv care indică categoriile de produse pe care intenționează să le prioritizeze și calendarul orientativ al actelor delegate. Pentru calendare detaliate pe sectoare, consultați lista noastră completă de verificare a conformității cu ESPR.

Aplicare și sancțiuni

ESPR consolidează mecanismele de aplicare față de predecesorul său. Supravegherea pieței este realizată de autoritățile naționale din fiecare stat membru al UE, iar regulamentul le oferă instrumente și competențe sporite.

Autoritățile de supraveghere a pieței pot efectua inspecții, solicita documentație, dispune retragerea produselor, aplica amenzi și interzice introducerea pe piață a produselor neconforme. Sistemul DPP face de fapt aplicarea mai eficientă: autoritățile pot scana suportul de date al unui produs pentru a verifica rapid conformitatea cu cerințele DPP, în loc să se bazeze pe verificări mai lente pe hârtie.

Sancțiunile pentru neconformitate sunt stabilite la nivel național, deci variază între statele membre. Totuși, regulamentul impune ca sancțiunile să fie „efective, proporționale și disuasive”. În practică, neconformitatea gravă poate duce la amenzi substanțiale, retrageri de produse, interdicții de vânzare și prejudicii de imagine.

Pentru întreprinderi, acest context subliniază importanța conformității proactive. A aștepta o măsură de aplicare este mult mai costisitor decât a investi din timp în infrastructura de conformitate. Cerința DPP face și neconformitatea mai vizibilă: un DPP lipsă sau neconform devine imediat evident la orice inspecție sau activitate de supraveghere a pieței.

Calendarul ESPR: date esențiale pentru întreprinderi

Înțelegerea calendarului ESPR este esențială pentru o planificare eficientă. Iată datele-cheie pe care întreprinderile ar trebui să le aibă în vedere.

Regulamentul a intrat în vigoare la 18 iulie 2024. De la această dată se aplică dispozițiile-cadru, iar Comisia poate începe elaborarea actelor delegate pentru categorii specifice de produse.

Pașapoartele bateriilor sunt prima cerință DPP care intră în vigoare. În temeiul Regulamentului (UE) 2023/1542 privind bateriile, distinct dar conex, pașapoartele bateriilor devin obligatorii din februarie 2027 pentru bateriile LMT, bateriile pentru vehicule electrice și bateriile industriale de peste 2 kWh.

Interdicția de distrugere a textilelor și încălțămintei nevândute se aplică întreprinderilor mari de la 19 iulie 2026 și întreprinderilor mijlocii de la 19 iulie 2030.

Actele delegate pentru alte categorii de produse, inclusiv fierul și oțelul, textilele, anvelopele, aluminiul, mobilierul și saltelele, sunt programate pentru adoptare între 2026 și 2029, conform planului de lucru ESPR 2025-2030; electronicele sunt vizate prin măsuri orizontale privind reparabilitatea și reciclabilitatea, nu ca grup de produse. Fiecare act delegat va specifica o perioadă de tranziție (de regulă 18-24 de luni) între publicare și data aplicării.

Comisia trebuie să publice primul plan de lucru privind actele delegate în perioada inițială și să îl actualizeze periodic, oferind întreprinderilor vizibilitate asupra cerințelor viitoare.

Cum să vă pregătiți: pași practici pentru 2026

Cu regulamentul în vigoare și actele delegate în curs de elaborare, 2026 este anul trecerii de la informare la acțiune. Iată pașii practici pe care ar trebui să îi urmeze întreprinderile.

Începeți prin a identifica ce categorii de produse ale dumneavoastră vor fi probabil vizate de primele acte delegate. Urmăriți planul de lucru al Comisiei Europene și prioritizați pregătirea pentru categoriile cele mai susceptibile să aibă cerințe pe termen scurt.

Efectuați o evaluare a pregătirii datelor. Analizați ce date despre produse deți